Etichete

, , , ,

V-ă rog să m-ă scuza-ţi că nu ştiu să scriu corect. Nu e vina me-a că cei 12ani de şcoală iam făcut cu pretenii prin baruri pentru că profesorii nu au ştiut cum să m-ă atragă la ore. Este numai vina lor. Eu Bacalaureat-ul lam luat cu notă mare pentru că a avut grije tata să aibă grije de doamnele care au supravegheat şi care a fost foarte amabile cu mine atunci când am cerut voie să scot culegerea cu comentarii pe bancă.

Stiţi versurile „aşa plângea un gândăcel în pumnul ce-l strângea să-l rupă”? Ei, mie mi-au marcat o bună parte din copilărie. Mă şi vedeam lângă mica fiinţă nevinovată şi incapabilă să se apere în momentul în care copilul tiran o strânge şi-o zdrobeşte. Aşa cred că se simte şi biata limbă română. E-o comoară, într-adevăr şi fără să cad în zone patetice, eu chiar ţin la ea. Dar ultimele luni mi-au oferit neaşteptata oportunitate de a vedea stâlcirea şi schinguirea ei „at its finest”.

Am ajuns, aşadar, la unica concluzie logică ce poate decurge din întâlnirile mele cu varii vorbitori ai dulcelui grai: aceştia se împart în mai multe categorii iar majoritatea ar trebui să încerce să aprofundeze o altă limbă. Cea de la pantofi, poate.

Denumire: Bacalaureaţii copy-paste

Caracteristici: Au absolvit examenul maturităţii printr-un miracol divin, dar încă n-au finalizat de aprofundat utilizarea cratimei sau a virgulei într-o frază. Folosesc cuvinte mari al căror înţeles nu l-au asimilat încă foarte bine doar pentru că sună elevat. Scriu „ştii” cu un singur „i” şi „copiii” cu 2 pentru că fac economie.

Motto: Fi-e ca cel m-ai bun să câştige!

Habitat: În mod surprinzător, reprezentanţii speciei se regăsesc în cele mai neaşteptate locuri. Un (nu neapărat) fin observator îi poate identifica în redacţiile ziarelor, la conducerea unor companii prestigioase, la birou, în fruntea micilor oraşe din ţară şi – cel mai probabil – inclusiv în fruntea acesteia din urmă.

Pasiuni: Cititul (sic!), muzica (de cele mai multe ori cea clasică), călătoriile (în străinătate nu trebuie să ştii să foloseşti cratima) şi musai noile tehnologii.

Denumire: Shookarii xoxoxo

Caracteristici: Acneici, neapărat cu breton cabalin bine plăcuit peste jumătate de faţă (jumătatea pentru care fondul de ten n-a mai reuşit să facă miracole), perfecţionişti în decorarea cu negru a ochilor şi a unghiilor, ataşaţi de pierce-uri şi alte metode tribale de înfrumuseţare a corpului, sonori şi, bineînţeles, „jmekeri”. Reuşesc să transforme o simplă discuţie pe reţelele de socializare într-un real studiu de caz pentru specialiştii în lingvistică. Sunt urmaşii vechilor stăpâni ai artei „asl pls”-ului, dusă la extreme nebănuite.

Motto: Fatăăăăăă! xoxoxoxoxo 😀

Habitat: malluri (cu cât sunt mai mari, cu atât e mai bine), magazine în trend, food-court-uri (musai la „Mac” sau la „CaEfCe”), cafenele (damn it!), Facebook, autobuze, spaţii deschise. Practic, peste tot!

Pasiuni: Justin Bieber, Vampire Diaries, Hannah Montana, Justin Bieber, chiulitul, arta contemporană, am zis Justin Bieber?

Denumire: Misterioşii din online

Caracteristici: Niţel aduşi de spate din cauza orelor multiple petrecute în faţa calculatorului căutând – şi citez – „gagici”, cu pântece proeminente pe care ocazional reuşesc să le mascheze prin stilul vestimentar. Tricourile albe nu le lipsesc din garderobă, precum nici apelativele universal valabile „fatăăăăă” sau „pisi” nu le lipsesc din vocabularul limitat. Trecuţi oarecum prin şcoală, mai au momente în care „greşesc” şi mai scapă niscaiva semne de punctuaţie în locurile permise. De altfel, sunt ferm convinşi de existenţa cratimei în „vin-o” şi „î-mi”, de reflexivitatea verbului „a râde” (eg. „mă râd”) şi de charmul pe care îl conferă unei conversaţii debutul cu apelativul sus-menţionat „pisi”.

Motto: Carpe diem! (că-i în latină şi „dă bine”)

Habitat: În principiu oriunde există conexiune „moca” la net, sau acasă, asta însemnând de cele mai multe ori în apartamentul părinţilor.

Pasiuni: declară că citesc, că ascultă muzică „de calitate”, că le place să iasă în oraş cu prietenii, să facă plimbări în parc, susţin că le plac animalele şi comediile cu toate că nimeni niciodată nu a putut demonstra aceste menţiuni. Poate doar treaba cu comediile, că deh! cine nu savurează una bună din când în când?

Anunțuri